FUND (pl. -duri) sn. 1 Partea cea mai de jos, cea mai de desubt, cea mai adîncă a unei cavități, a unui vas: ~ul mării; o prăpastie fără ~; ~ul unui puț, în ~ul pămîntului; ~ul paharului; ~ul oalei; un Țigan negru ca un ~ de ceaun... îmi ieși înainte (GN.); ~ul sacului; F: sac fără ~, om care nu se mai satură; a da de ~; a cădea la ~; Fig.: ~ul inimii; ~ul sufletului ¶ 2 pr. anal. La obiecte de îmbrăcăminte: ~ul pălăriei; ~ul căciulii; tur: ~ul pantalonilor ¶ 3 Fie-care din cele două fețe plane ale unui butoi (🖼 2229) ¶ 4 Scîndura pe care se răstoarnă mămăliga (🖼 2230): mămăliga s’o răstorni ori pe ~, ori pe masă (ȘEZ.) ¶ 5 Taler de lemn (R.-COD.) ¶ 6 Ceea ce rămîne pe fundul unui vas ¶ 7 Partea cea mai depărtată de intrare; margine, capăt: ~ul pădurii; ~ul grădinii; ai să te duci în ~ul iadului (CRG.) ¶ 8 Partea dinainte sau de dinapoi a carului, care se razimă pe loitre (🖼 2231) [lat. fundus].