FUNIE sf. 1 Sfoară groasă răsucită, de cînepă ori de teiu, frînghie: a lega cu funii; Fig. iron. drept ca funia ’n traistă, strîmb, nedrept; proverb: a i se apropia (sau a i se strînge) funia de par, (sau de steajăr), a i se înfunda, a i se apropia sfîrșitul, a nu mai ști cum să scape, cum să iasă din încurcătură; nu vorbi de ~ în casa spînzuratului, nu vorbi de unele lucruri dinaintea cuiva care s’ar putea simți atins, crezînd că se face aluzie la dînsul ¶ 2 ~ de paie, sarcină de paie cît poate duce omul în spate PAMF. ¶ 3 ‡ Funie, de lungime variabilă, cu care se măsura pămîntul; ~ de moșie, sfoară de moșie; a trage cu funia, a măsura o moșie [lat. funem].