FURIȘAT², -Ă, furișați, -te, adj. Care se furișează tiptil, care se strecoară pe furiș; ascuns, neobservat. Ei aruncau cîte o privire furișată. ARGHEZI, P. T. 42. Nici nu bagi de seamă Cum pasu-i furișat Cu teamă S-apropie de pat. TOPÎRCEANU, B. 34. ♦ (Adverbial) Pe furiș. Ana tăcuse... și privea numai din cînd în cînd furișat la Lică. SLAVICI, N. II 79.