FUS¹ (pl. -se) sn. 1 Unealtă de lemn pe care se deapănă și se răsucește firul (de lînă, de in, de cînepă) tors dintr’o furcă: (🖼 2256): torcea cîte un ciur plin de ~e CRG.; Fig.: gîndul începu să depene pe ~ul conștiinței bolnave CAR. ¶ 2 pr. anal. Diverse părți ale uneltelor de țesut, depănat, etc., care se aseamănă cu forma fusului: ~ul suveicii, ~ vîrtelniței, ~ul sucalei ¶ 3 🏚 ~ul de lemn, osia de lemn, (numită și „grindeiu”) a morii de apă care pune roata în mișcare; osia care pune în mișcare jugul joagărului; ~ul de fier, osia care pune în mișcare pietrele morii ¶ 4 La car: ~ul osiei, partea osiei ce trece prin gaura butucului roții ¶ 5 Piciorul vertical al roții de care se servește olarul pentru facerea oalelor ¶ 6 ⛹ Aparat de gimnastică alcătuit dintr’o bară orizontală înfiptă în doi stîlpi (🖼 2255) ¶ 7 🐟 Țipar, fusar [lat. fusum].