FUSCEL, FUȘTEL (pl. -ei) sm. 1 ‡ Bîtă: Romul ... au apucat un fuștel și lovește pre frate-său Rme prin mijlocul trupului M. -COST. ¶ 2 ⛓ Fie-care din bețele, numite și „vergele” sau „joarde”, care se vîră, la războiul de țesut, printre firele natrei, pe unde trece suveica, ca să nu se încurce: punînd fuscei pintre rost, ca să nu se încălcească natra CRG. ¶ 3 Băț lung de un metru și mai bine, crestat la amîndouă capetele de care se leagă ițele la războiu ¶ 4 Spiță, fie-care din bețele orizontale al unei scări: Și călcînd încetinel De pe fuscel pe fuscel, Fui în pod sub coperiși RET. ¶ 5 🔧 Fie-care din bețele verticale ale loitrei de la car, spiță, spetează ¶ 6 FUSCEII pl. 💫 pop. Numele unei constelații MAR. [lat. fustĭcĕllus].