fârtái, fârtaie, (fărtai), s.n. (reg.) 1. Unitate de măsură pentru terenuri, echivalent cu 1.700 mp: „Patru fârtai (de pământ) fac o holdă” (ALRRM, 1971: 410). 2. Măsură de capacitate pentru lichide, echivalent cu un sfert de litru: „Crâșmăriță fostu-ț-ai, / Fârtaiu nu l-ai împlut” (Papahagi, 1925: 232). – Din magh. fertály (Scriban, DEX, MDA).