fârtát, fârtați, (fărtat), s.m. 1. Frate de cruce; prieteni legați prin jurământ până la moarte. 2. Prieten, tovarăș, ortac: „După ce i-a mai trecut lui Pintea supărarea de moartea lui Racolța, și-a căutat iar fârtații, haiducii” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 217). 3. (în Maram.) Membru al unei cete de păcurari: „[Păcurarii devin fârtați] înainte de urcatul la munte, dar după ruptu' sterpelor” (Latiș, 1993). – Lat. *frătat (Scriban, Pușcariu, DEX, MDA). ■ Cuv. rom. > magh. fertát (Bakos, 1982).