FÎLFÎI (-fîiu) vb. intr. 1 A da din aripi producînd fîșîitul caracteristic sborului: lighioile bătăturilor fîlfîiră, speriate, în frunzișul pomilor DLVR; ‼ tr. stoluri de rațe sălbatice își fîlfîie aripele greoaie pe deasupra apei VLAH. ¶ 2 A flutura, a se mișca în vînt (vorb. de o pînză, un steag, etc.), a se agita: a privit tot înapoi la năframa ei care fîlfîia de departe CAR.; sute de steaguri fîlfîe în aer VLAH.; tr.: intram radios ... în odaie fîlfîind o hîrtie de o sută BR. -VN. [onom.].