FÎSTÎCI (-îcesc) vb. refl. A-și pierde cumpătul, a o sfecli, a se ului, a se buimăci, a se zăpăci: se ameți și se fîstîci cînd se văzu înconjurat de o mulțime de lume ISP. [fîstîc, propriu „a se înverzi, a se face verde (la față) ca fîstîcul”; comp. a o sfecli „a se face roșu ca sfecla”].