FĂCĂLUI (-luesc) vb. tr. 1 🍽 A mesteca unele legume fierte (fasole, mazăre, cartofi, etc.), sdrobindu-le cu lingura de lemn sau cu făcălețul: după ce-l spoise pe obraz cu un pumn de mazăre făcăluită I. -GH. ¶ 2 Fig. familiar A sdrobi, a speti, a deșela: mi-o sdrobit calul toate oasele’n mine ... parcă-s făcăluită ALECS. [comp. făcăleț].