FĂCĂU¹ (pl. -ăe, -ae, -auă) sn. 1 🏚 Moară mică, întrebuințată pe apele de munte, avînd o singură roată cu căușe, cu fusul vertical: în sat la noi sînt trei mori ... și un ~ pe Rîușor LUNG.; proverb: a ajunge de la moară la ~ JIP., a ajunge din cal măgar, a ajunge jos de tot dintr’o treaptă înaltă, a scăpăta ¶ 2 Băn. = FĂCĂLEȚ 1.