FĂT (pl. feți) sm. 1 Copilul în pîntecele mamei ¶ 2 †Copil, băiat, fecior: despre feții de împărat ce mi-ai spus, mi se rupe inima CRG.; se închină cu smerenia unui ~ de Domn cuvios ODOB.; tu ai ceva, ~ul tatii, ai ceva ... spune-mi BR. -VN.; astăzi aproape numai în expr. ~ul meu! copilul meu! băiete! De-al de tine, ~ul meu, Mulți viteji ucis-am eu ALECS. ¶ 3 Trans. Paracliser, țîrcovnic: Cobea-i feciorul ~ului de la noi din sat RET. ¶ 4 În basmele populare: făt-logofăt, copil cu însușiri extraordinare predestinat a deveni eroul basmului: eu i-aș face doi feți-logofeți, cu totul și cu totul de aur ISP. ¶ 5 Făt-Frumos, eroul basmelor populare, frumos și viteaz din cale afară, care izbutește să răpuie zmeii și balaurii, și se însoară, mai adesea, cu o fată de împărat sau cu o zînă măiastră: Ai trăit și tu în basme ... te credeai și tu zînă, Și-așteptai ca să te fure, vre-un Făt-frumos să vină VLAH. [lat. fētus].