GAIȚĂ¹ (pl. -țe) sf. 1 🐦 Pasăre cu pene pestrițe și cu un moț frumos pe cap; prinsă de mică, se domesticește ușor și învăță chiar unele cîntece și chiar vorbe, pe care le repetă într’una, fiind foarte flecară; numită, după regiuni, și „zaiță”, „soiță”, „mătieș”, etc. (Garrulus glandarius) (🖼 2270): avea un mierloiu care fluiera căzăceasca și o ~... care vorbea rusește (CAR.); Gaița ce imitează ori-ce sunete bizare (ALECS.); de aci F, femeie căreia-i toacă gura într’una: gaița cea de cucoana Caliopi, care m’o asurzit cu miorlăiturile (ALECS.) ¶ 2 🐦 ~-DE-MUNTE, pasăre mare, de coloare brună, care trăește prin pădurile de la munte și se hrănește cu cucuruz de brad, cu alune, cu nuci, etc.; numită și „alunar” sau „nucar” (🖼 2271) (Nucifraga caryocatactes) ¶ 3 🐦 ~-VÎNĂTĂ = DUMBRĂVEANCĂ ¶ 🔧 Trăgătorul cleștelui de scos cercuri.