gálben, -ă, galbeni, -e, (galbân, galbin, galbăn), adj., s.m. 1. Palid, tras la față; uscat, săc. 2. (înv.) Monedă veche de aur; ducat: „Berbințele cu galbeni ale haiducului Pintea...” (Calendar, 1980: 102). ■ (onom.) Galben, Galbin, nume de familie în jud. Maram. – Lat. galbinus (Șăineanu, Scriban). ■ Cuv. rom. > bg. galbin „ducat” (Capidan, după DER).