GARD, garduri, s. n. 1. Construcție de lemn, de metal etc. care împrejmuiește o curte, un teren, o grădină etc. ◊ Gard viu = împrejmuire făcută din plantații dese de arbuști. ◊ Expr. A nimeri (sau a da) ca Ieremia cu oștea-n gard = a spune un lucru nepotrivit, a face o prostie. A lega (pe cineva) la gard = a prosti (pe cineva). A sări peste garduri = a fi destrăbălat, a umbla după aventuri. A lega (ceva) la (sau de) gard = a abandona, a renunța (la ceva). A lega cartea (sau școala) de gard = a nu se mai ține de învățătură. 2. (Pop.) Împletitură de nuiele sau de trestie cu care se face un baraj de-a curmezișul unei apei, pentru prinderea peștelui. 3. (Sport) Fiecare dintre obstacolele de la alergări. – Comp. alb. garth, v. sl. gradŭ.