GLAS (pl. -suri) sn. 1 Sunetul produs de cineva, prin vibrațiunea coardelor vocale, cînd vorbește, cîntă, strigă, etc., voce: ~ tare, puternic, răsunător, slab, stins, înnecat, răgușit, ascuțit, pițigăiat, subțire, gros, limpede, frumos, armonios, melodios, expresiv, plîngător, rugător, tremurător, sgomot de ~uri; a ridica ~ul; a i se stinge ~ul; a nu avea ~; a-i peri ~ul; a-și preface ~ul; a-și drege ~ul; într’ un ~, deodată, împreună; de acord, în unanimitate; ~ul poporului e ~ul lui Dumnezeu (VLAH.) ¶ 2 Despre păsări: Sburau țipînd cucori pe sus, cu ~ tînguitor (COȘB.) ¶ 3 🎼 Sunet, ton (al instrumentelor muzicale): tînguiosul ~ de clopot (EMIN.); răsună înduioșat un ~ de bucium (VLAH.) ¶ 4 Ⓕ Sgomot: ~ul tunetului; ~ul apelor ¶ 5 🎼 Fie-care din cele opt melodii fundamentale cu care se cîntă toate cîntările noastre bisericești: să-l auzi ce ~ are, cum cîntă din octoih ~ul al optulea (ALECS.); știa și el ~urile pe din afară de biserică (CRG.); preotul lua octoihul și mai procitea ~urile (ISP.) ¶ 6 † Vot ¶ 7 Bucov. 🌿 ~UL-CUCULUI (MAR.) = MĂRGICA-CUCULUI [vsl. glasŭ].