GLODUROS, GLODOROS adj. 1 Plin de bulgări uscați, de gloduri: pămîntul era gloduros, tare ca fierul ¶ 2 Ⓕ Cu asperități: alungă ce era prea aspru și prea gloduros în limba ... părintelui satirei (ODOB.) ¶ 3 Mold. Bucov. Noroios, plin de glod: trecînd printr’un loc cam gloduros, i s’a înfipt carul în imala aceea (SB.); acele uliți strîmbe, glodoroase și murdare (DLVR.).