GLUGĂ (pl. -gi) sf. 🎩 Acoperemînt al capului, spre a-l apăra de ploaie sau de ger; are o formă triunghiulară la orășeni, ca și colțul unui sac, sau e alcătuit (la țărani) dintr’o bucată de postav dreptunghiulară, atîrnată pe umeri și care se strînge, legîndu-se cu ațișoare spre a acoperi capul (🖼2418): din capul leului făcu o ~ în chip de coif (ISP.); Pe-ai lor umeri poartă ~, la brîu paloș... (ALECS.) ¶ 2 🚜 Maldăr de coceni de porumb, așezat grămadă cu oare-care rînduială: tatăl lucrează la gluga de coceni (BR.-VN.): flăcăli și fetele facură roată printre glugile cu strujeni (SAD.) [bg. g u g l a < germ. G u g e l e ].