GOSPODĂRI (-ăresc) I. vb. tr. 1 A face pe cineva să-și aibă gospodăria lui (însurîndu-l, măritînd-o): pentru el ridicate casa asta, să-l gospodărească (VLAH.) ¶ 2 A îngriji de gospodărie: stăpînă-sa s’au dus și au lăsat pe Țigan acasă să gospodărească (SB.). II. vb. intr. 1 A conduce gospodăria casei ¶ 2 A-și întocmi o gospodărie (însurîndu-se): adecă ar fi rău... să te gospodărești și tu ca toți oamenii? (S.-ALD.) [gospodar].