GRĂTAR (pl. -re) sn. 1 Unealtă de bucătărie, alcătuită din vergele de fier paralele prinse într’un cadru dreptunghiular și pe care se frige carnea sau peștele deasupra cărbunilor aprinși (🖼 2458) ¶ 2 Vergele de fier paralele prin care se scurge cenușa din sobă ¶ 3 Partea ieslelor, în formă de scară înclinată în care se pune fînul [lat. vulg. *gratalis].