GRABĂ sf. Iuțeala cu care se face ceva, pripă, zor; (P): graba strică treaba; cu ~, iute, repede: cu graba bate fierul, plină e fierbinte (ȚICH.); de ~, în ~, adesea și de grab, în grab, în pripă, repede, iute, curînd; mai de ~, mai curînd; mai ușor: trămise să adune în grab boierii la sfat (ODOB.); mai de ~ i-ai putea strîmba fălcile decît vorba (CRG.); a-i fi de grab(ă), a fi grăbit, a nu putea întîrzia: îmi era de ~ să ies în oraș (GN.) [grăbi].