GRABNIC I. adj. 1 Care se grăbește, care e grăbit: înainta cu mers ~ ca lăcustele spre curțile domnești (ODOB.); ¶ 2 Care nu poate întîrzia, care nu poate să aștepte: să se dea poruncă ~ă (ISP.) ¶ 3 Care se întîmplă repede, pe neașteptate, din pricina grabei: un feliu de ucidere se chiamă ~ă... cînd... au fost să ucigă pre altul, iară graba au pripit de au ucis pre dînsul în locul aceluia (PRV.-MB.). II. adv. Iute, în grabă: ~ a și alergat la schitul Vovidenia (CRG.) [grabă].