GRATIE sf. 1 Vergele de fier sau de nuiele paralele sau încrucișate, servind ca îngrădire ferestrelor sau ușilor: picior încălțat cu piele și cu legăturile în cruciș ca gratia (M.-COST.); nu se mai cunoaștea... nici gratii nici obloane la ferești (CRG.); Numai tu de după gratii Veșnic nu te mai ivești (EMIN.) ¶ 2 Sîrmele cu care e îngrădită o colivie: se bat păsărele de gratiile coliviei (I.-GH.) ¶ 3 Împletitură din prăjini și nuiele, un fel de leasă, pe care se pun poamele să se usuce, etc. ¶ 4 Leasa de nuiele împletite care se pune la car peste spetezele loitrei ¶ 5 Un fel de cursă primitivă de prins iepurii sau cîinii ce vin în porumbiște ori în vie: a găsit în gratia ce o întinsese un iepure (R.-COD.) [lat. vulg. *gratis = clas. cratis].