GREȘ (pl. -eșuri) sn. 1 Greșală: întrebarea n’are ~; nimic nu era harnic să-l împingă spre ~uri (SLV.); fără (de) ~, a) negreșit, de sigur, fără îndoială; b) fără greșeli, fără defecte: mîntuia de spus... repede și fără ~ istoria Vechiului Testament (CRG.); a da ~, a) a face o greșală; b) a nu nemeri, a greși ținta: de aceea s’a și păzit întotdeauna... să nu dea ~ în ceva (VLAH.); a da ~, a băga ~ (cuiva), a-i găsi o vină, o greșală, a-l socoti vinovat ¶ 2 🚜 Petecul de pămînt lăsat nearat (din greșală), între două brazde ori printre arătură [greși].