GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Mai ales despre cîini și păsări) Pătat cu alb și negru; pestriț. Cînii ciobănești de la noi... au... părul lățos și mai totdeauna griv. La TDRG. ◊ (Poetic) Îi văd [Balcanii] lucind, scînteind în lumină spinări gheboase, pietroase, sive, grive, pleșuve. STANCU, D. 193.