GROAZĂ (pl. -oaze, -ozi) sf. 1 Spaimă mare care te sguduie și-ți dă fiori, care te face să înlemnești, să-ți pierzi firea: a-i fi ~; a-l lua groaza; a-l apuca groaza; a intra în ~; a băga sau a vîrî în ~; a băga groaza în cineva; fugeau mai mult de ~ decît de armele Românilor (ISP.); țipetele celor dinainte aruncă ~ în sufletele celor din urmă (VLAH.) ¶ 2 Persoana, lucrul care inspiră groază ¶ 3 Ⓕ F Sumedenie, mulțime mare (încît te apucă groaza de numărul lor): costă o ~ de parale (BR.-VN.); era unde să încapă groaza de lume poftită din oraș (BR.-VN.); am o ~ de avizuri de făcut (CAR.) [vsl. groza].