gustáre, gustări, s.f. Mâncare rece între mese: „Haida la noi pe gustare” (Memoria, 2001: 63). ■ În Maram., are sensul de prânz, dejun: „Maramureșenii la dejun îi zic prânz, gustare, iar mâncarea de după-amiază, între orele 16.00-17.00 e ojină” (Bârlea, 1924). – Din gusta (DEX, MDA).