găván, găvane, (gâvan, ghivan), s.n. 1. Scobitură, adâncitură; orbită. 2. Lingură mare de lemn, cu care se măsoară cheagul când se pune în lapte, ca să se facă brânză. 3. Strachină, blid. 4. Groapă. 5. Prăpastie, hău. ■ (top.) Găvanul, pășune în formă de oală, în Borșa. ■ (onom.) Găvan, Gavan, Găvănescu, Gava, nume de familie în jud. Maram. – Cf. bg., srb. vagan „strachină” (DEX, MDA).