HĂISA! sau HAIS! interj. 1 Strigăt cu oare se ’ndeamnă boii înjugați s’o cîrmească la stînga; pr. ext. boul din ~, roata din ~, boul, roata din dreapta: scosei resteul boului din hăis și mă năpustii asupra Românului, la scoborîș, ei împiedecă roata din hăis cu lanțul (JiP.); boul de pe partea stîngă a tînjelei se numește boul de „cea”, iar cel de pe partea dreaptă, boul de „hăis” (Ik.-brs.) ¶ 2 Uneori și despre oameni: a face ~, a apuca la stînga: am făcut hăisa pe după gardul jităriei (alecs.); Ⓕ F: unui zice hăis! altul cea! unul zice sau vrea într’un fel altul într’alt fel (cînd doi inși nu se pot înțelege) [comp. srb. ais]