HAULI, HĂULI (-lesc) vb. intr. 1 A chiui: Trece hoțul haulind, Pe cărare coborînd (ALECS.); Și flăcăii vin pe luncă Hăulind (COȘB.); toată ziua îmbla și hăulea priu cea săcreată de pădure (RET.) ¶ 2 A cînta: Apoi cînd Românul doina hăulește El pe frunza verde întîiu o numește (DON.); Tu ai fost cu tot uitată În creanga Dumbrăvii-roșii, ce Românul hăulește (STAM.) ¶ 3 A vui: numai Argeșul... trece hăulind pe spintecătura văilor (VLAH.) ¶ 4 A lătra prelung: hăulea cățeaua cea bătrînă (PĂC.) [onom.].