haveză sf [At: LTR / S și: ~euză / Pl: ~ze / E: fr haveuse] (Teh) Mașină utilizată la tăiatul straturilor de cărbune (sau de minereu).

HAVEZĂ, haveze, s. f. Mașină construită special pentru tăiatul straturilor de cărbune sau de minereu dintr-o mină, compusă dintr-un dispozitiv de tăiere, un motor de acționare, un mecanism de deplasare a mașinii în lungul frontului sau în galerii și dintr-un sistem de comenzi; mașină de havat. Haveză grea. Haveză ușoară. Haveză cu braț și lanț. Haveză electrică.

HAVEZĂ s.f. Mașină pentru tăiatul straturilor de cărbune sau de minereu; mașină de havat. [< fr. haveuse].

HAVEZĂ s. f. mașină de havat. (< fr. haveuse)

HAVEZĂ ~e f. Mașină folosită la tăiatul straturilor de cărbune sau de minereu într-o mină. /<fr. haveuse

haveză s. f., g.-d. art. havezei; pl. haveze

haveză s. f., g.-d. art. havezei; pl. haveze

haveză s. f., g.-d. art. havezei; pl. haveze

haveză

HAVÉZĂ (< fr.) s. f. Mașină minieră care execută operația de tăiere a unor făgașe (scobituri) în zăcămintele miniere, pentru ușurarea desprinderii materialului din masiv; este folosită în zăcămintele de roci cu duritate medie (cărbuni, sare gemă, tufuri, talc etc.); mașină de havat.