heptodă sf [At: LTR² / Pl: ~de / E: fr heptode] Tub electronic cu vid, care are șapte electrozi.

HEPTODĂ s.f. (Electr.) Tub electronic cu șapte electrozi. [< fr. heptode].

HEPTODĂ s. f. tub electronic cu șapte electrozi. (< fr. heptode, germ. Heptode)

HEPTODĂ ~e f. Tub electronic cu șapte electrozi. /<fr. heptode, germ. Heptode

heptodă (desp. hep-to-/hept-o-) s. f., g.-d. art. heptodei; pl. heptode

!heptodă (hep-to-/hept-o-) s. f., g.-d. art. heptodei; pl. heptode

heptodă s. f. (sil. mf. hept-), g.-d. art. heptodei; pl. heptode

HEPT-, v. HEPTA-. □ ~acant (v. -acant), adj., cu șapte spini; ~andrie (v. -andrie), s. f., clasă de plante cu flori avînd androceul format din șapte stamine; ~andru (v. -andru), adj., care prezintă șapte stamine libere; ~aploid (v. haplo-, v. -id), adj., (despre organisme) care prezintă șapte seturi haploide de cromozomi; ~arhie (v. -arhie₁), s. f., guvernare simultană a șapte persoane; ~emimer (v. hemi-, v. -mer), adj., (despre cezură) care se găsește după a șaptea jumătate de picior de vers; ~odă (v. -odă₁), s. f., tub electronic care are șapte electrozi; ~odont (v. -odont), adj., care are șapte dinți.

HEPTÓDĂ (< fr. {i}; {s} hepta-) s. f. Tub electronic cu vid, care are șapte electrozi; catodul emițător, cinci grile și anodul. Are funcția de schimbător de frecvență sau de amplificator de pantă variabilă, de înaltă sau medie frecvență.