Definiția cu ID-ul 1348504:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hintéu, hinteauă, s.n. (reg.) Trăsură boierească, caleașcă: „Pe vremea aceea o trecut prin Săpânța Kosuth Lajos (…) într-un hinteu închis, cu suita lui de unguri și cu o gardă de treizeci de soldați” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 159). – Din magh. hintó „caleașcă” (DEX, MDA).