HOLTEIE s. f. Viață de holtei; timpul cît cineva este holtei, celibat. Îi rămăsese obiceiul acesta și fumatul tutunului de pe vremea holteiei sale. SADOVEANU, P. S. 158. Unchiule... ești bătrîn, ostenit... prin urmare trebuie numaidecît să pui capăt holteiei. ALECSANDRI, T. 807. Să trăiască căsătoria! și nerod acel ce laudă holteia. NEGRUZZI, S. I 74. – Pronunțat: -te-i-e.