HOP ! I. interj. 1 Strigăt cu care se însoțește sau se exprimă o săritură peste ceva sau o săltătură; (P): să nu zici hop ! pîn’ nu-l sări, nu face planuri, nu te bucura de izbîndă, pînă n’ai înlăturat greutatea sau primejdia ¶ 2 Deodată, ca din senin (cînd sosește cineva pe neașteptate, sau se amestecă deodată în vorbă sau într’o treabă): cînd deodată ~ !, și baba înainte i-a ieșit (SPER.); și cum zice vorba asta, hop! și Prîslea...: „Ileana șl Ileana, că, de unde nu, îmi fac seamă singur” (CAR.). II. (pl. -puri) sn. 1 Șanț, groapă, adîncătură în mijlocul drumului: roatele săreau din ~ în hop (I.-GH.); drumul era scurt, ...dar plin de ~uri și de șanțuri (D.-ZAMF.); își proțăpesc cu greu carele prin ~uri (LUNG.) ¶ 2 Ⓕ Greutate, piedică, obstacol: trecurăm, cum trecurăm pîn’ aci, ...mai avem un ~ (ISP.); un mic ~ mai e de trecut (VLAH.) [onom.].