❍ HORI (-oresc) vb. tr. și intr. Tr.-Carp. A cînta (doine, cîntece de dor și jale): nime nu horea frumos ca Mihaiul lui moș Mihnea (RET.); În pădure naște, În pădure crește, Vine-acasă și horește (GOR.), ghicitoare despre „fluier”; steteau uimite pe cînd trecea păstorașul împărat, doinind șl horind (EMIN.) [horă].