HOTĂRÎ (-ărăsc) l. vb. tr. 1 A fixa, a însemna hotarul unei moșii, a hotărnici: Măi băiete, băiețele, Hotărăște-ți grădina (ȘEZ.) ¶ 2 A orîndui: soarta a hotărît altfel cu mine ¶ 3 A îndupleca pe cineva, care stă la îndoială să facă întrun fel: l-am hotărît să plece ¶ 4 A-și pune în gînd, după oarecare chibzuială sau șovăială, să facă un lucru, a alege într’un fel, a statornici , a decide: am hotărît să plec din țară; apoi hotărîră să mai facă o încercare (ISP.) ¶ 5 A fixa: i-am hotărît o leafă bună (ALECS.) ¶ 6 ⚖️ A osîndi: or să mă giudice ca pe-un hoț și pe urmă or să mă hotărască la moarte (ALECS.). II. vb. refl. 1 A se mărgini, a da drept hotar: se hotărăște cu dînșii acea țară (M.-COST.); aici se hotărăște județul Neamțu cu județul Suceava (VLAH.) ¶ 2 A alege într’un fel, a-și pune în gînd, după oare-care chibzuială sau șovăială, să facă un lucru, a se decide: se hotărî a se duce tocmai acolo să-i aducă leacul (ISP.); s’a hotărît să se lase de fumat.