HULI (-ulesc) vb. fr. 1 ⛪ A defăima cele sfinte, a rosti vorbe de ocară împotriva divinității, a blasfema: nenorocite, nu huli!... uiți că ești în ceasul morții! (NEGR.); e păcat să hulească și să spurce sfînta masă cu vorbe urîte (VLAH.) ¶ 2 A ocărî: Mîndră, de cînd ne iubim, Vreme-i să ne și hulim (IK.-BRS.) [vsl. huliti].