HUO interj. Strigăt care exprimă indignarea, revolta sau aversiunea față de cineva sau ceva. V. huideo. Petre țîșni în mijlocul uliței, în urma mașinii, urlînd furios: Huo!... Huo! REBREANU, R. II 45. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu huo = a huidui (pe cineva). L-au luat și oamenii cu huo pe prefect, de se schimbase la față, îi era frică. DUMITRIU, B. F. 22.