HURSUZ, URSUZ adj. Posomorît, posac, îmbufnat: glumeț era moș Nichifor ... dar, de multe ce dăduse peste dînsul, se făcuse cam hursuz (CRG.); parcă-s totdeauna văduve, așa-s de hursuze (GRL.); iar vine noaptea ursuză, plină de spaimă și de vedenii (VLAH.) [tc. ughursuz „nenorocos, de rău argur”].