Definiția cu ID-ul 911644:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HÎRȘÎITURĂ, hîrșîituri, s. f. 1. Tăietură (însoțită de un zgomot caracteristic). (Atestat în forma hîrjiitură) Dintr-o hîrjiitură [ferăstrăul] ți-ar fi curmat mijlocul. DELAVRANCEA, S. 91. 2. Tîrșîitură, hîrșcîitură. -Variantă: hîrjiitură s. f.