HĂMESI, HEMESI, HĂMISI (-esesc, -isesc) I vb. intr. A flămînzi peste măsură, a leșina de foame: porunci să se dea Țiganilor de mîncare, ca să nu hămisească (Pann). II. vb. tr. A lăsa să flămînzească, a chinui cu foamea: după ce o hămisi cu foamea și pe ea și vițelul (ret.) [comp. alb.. hamăs „mîncău”].