Definiția cu ID-ul 499187:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ibovnic (ibovnici), s. m. – Iubit, amant. – Var. libovnic, (înv.) iubovnic, ibomnic. Sl. ljubovnikŭ (Candrea 151; DAR; Conev 58), cf. bg. libovnik. – Var. ibovnică, s. f. (iubită, amantă). Cf. iubi.