ierúgă, ierugi, s.f. (reg.) 1. Canal, jgheab la moară. 2. Teren mlăștinos, un fel de vâlcea, fără scurgere. 3. Râpă. ■ (top.) Ierugă, fânațe în Rozavlea și Slătioara (Vișovan, 2005); top. frecvent și în satele din zona Codru. – Din sb., ucr., rus. jaruga (Scriban, MDA); din s. dial. ier „iarbă de slabă calitate” (Vișovan, 2002).