ifos sn [At: CONACHI, P. 32 / Pl: ~e / E: ngr ὕφος] 1 (Înv) Demnitate. 2 (Înv) Ținută în raport cu rangul social înalt. 3 (Prt) Atitudine îngâmfată. 4 (Prt) Orgoliu care nu este întemeiat pe nici o calitate. 5-6 (Prt) Pretenție (de rang social sau) de valoare intelectuală care nu se justifică în realitate. 7 (Înv; îe) A cânta cu ~ A cânta patetic.