IMPERIU, imperii, s. n. 1. Stat monarhic care are în frunte un împărat; împărăție. Pe locul unde se găsește azi Leningradul se afla o mlaștină. Petru I a hotărît să se construiască aci un oraș în care să mute capitala vastului său imperiu. STANCU, U.R.S.S. 114. Va veni o zi în care vom asista la o colosală dărîmare de imperii. ALECSANDRI, S. 110. ◊ Fig. Singur în luntre, Ladima hoinărea pe imperiul bălții. CAMIL PETRESCU, N. 79. Pulberea se joacă în imperiul unei raze. EMINESCU, O. I 133. ◊ Expr. Sub imperiul... = sub stăpînirea..., sub dominația... Faptă săvîrșită sub imperiul unei emoții puternice. ▭ Locurile au și ele o înfățișare proprie, care se întristează ori se înveselesc ca și o față de om sub imperiul ascuns al gîndului care îl cercetează. ANGHEL, PR. 117. 2. Teritoriu cuprinzînd un stat dominant împreună cu teritoriile cotropite de el. Imperiul roman.