infamie sf [At: GHICA, S. I, 143 / P: ~i-e / Pl: ~ii / E: fr infamie, lat infamia] 1 Ticăloșie. 2 (Înv; îs) Stâlpul ~i Loc unde erau legați unii infractori și criminali pentru a putea fi loviți de mulțime. 3 (Fig; îe) A țintui (sau a pune) la stâlpul ~ A supune oprobriului public Si: a condamna, a înfiera.