opțiuni
  • info

4 intrări

13 definiții

din care

Explicative DEX

INIȚIATOR, -OARE, inițiatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care inițiază ceva, care are inițiativă într-o acțiune; promotor. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. initiateur.

INIȚIATOR, -OARE, inițiatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care inițiază ceva, care are inițiativă într-o acțiune; promotor. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. initiateur.

inițiator, ~oare smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: iniția + -(ă)tor; lat inițiator] 1-2 (Persoană) care inițiază (5) ceva Si: promotor.

INIȚIATOR, -OARE, inițiatori, -oare, s. m. și f. Cel care inițiază ceva, cel căruia îi aparține inițiativa într-o problemă. Comuniștii sînt pretutindeni inițiatorii și animatorii luptei pentru extinderea metodelor sovietice. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2238. Delavrancea nu este astfel numai creatorul poemei în proză, dar și inițiatorul așa-numitului stil colorat. VIANU, A. P. 176. – Pronunțat: -ți-a-.

INIȚIATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care inițiază ceva, care are inițiativa într-o acțiune. [Pron. -ți-a-. / cf. fr. initiateur].

INIȚIATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care inițiază ceva. II. s. m. 1. promotor (II). 2. exploziv sensibil, corp incandescent sau reactiv care dă impulsul declanșării unei explozii. III. s. n. dispozitiv care asigură aprinderea propergolului în motoarele rachetelor. (< fr. initiateur)

INIȚIATOR ~i m. Persoană care inițiază ceva; om care ia o inițiativă. /<fr. initiator

inițiator m. cel ce inițiază.

*inițiatór, -oáre adj. și s. (lat. initiator). Care inițiază: Grecia fu inițiatoarea Romeĭ în știință.

Ortografice DOOM

inițiator (desp. -ți-a-) adj. m., s. m., pl. inițiatori; adj. f., s. f. sg. și pl. inițiatoare

inițiator (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. inițiatori; adj. f., s. f. sg. și pl. inițiatoare

inițiator adj. m., s. m. (sil. -ți-a-), pl. inițiatori; f. sg. și pl. inițiatoare

Sinonime

INIȚIATOR s. 1. promotor, protagonist, (rar) începător. (~ al unui curent.) 2. v. promotor.

INIȚIATOR s. 1. promotor, protagonist, (rar) începător. (~ al unui curent.) 2. (CHIM.) promotor.

Intrare: inițiator (adj.)
inițiator1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ți-a-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inițiator
  • inițiatorul
  • inițiatoru‑
  • inițiatoare
  • inițiatoarea
plural
  • inițiatori
  • inițiatorii
  • inițiatoare
  • inițiatoarele
genitiv-dativ singular
  • inițiator
  • inițiatorului
  • inițiatoare
  • inițiatoarei
plural
  • inițiatori
  • inițiatorilor
  • inițiatoare
  • inițiatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: inițiator (dispozitiv)
inițiator3 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -ți-a-tor info
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inițiator
  • inițiatorul
  • inițiatoru‑
plural
  • inițiatoare
  • inițiatoarele
genitiv-dativ singular
  • inițiator
  • inițiatorului
plural
  • inițiatoare
  • inițiatoarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: inițiator (persoană)
  • silabație: -ți-a-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inițiator
  • inițiatorul
  • inițiatoru‑
plural
  • inițiatori
  • inițiatorii
genitiv-dativ singular
  • inițiator
  • inițiatorului
plural
  • inițiatori
  • inițiatorilor
vocativ singular
  • inițiatorule
plural
  • inițiatorilor
Intrare: inițiator (substanță)
  • silabație: -ți-a-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inițiator
  • inițiatorul
  • inițiatoru‑
plural
  • inițiatori
  • inițiatorii
genitiv-dativ singular
  • inițiator
  • inițiatorului
plural
  • inițiatori
  • inițiatorilor
vocativ singular
  • inițiatorule
plural
  • inițiatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inițiator, inițiatoaresubstantiv neutru

  • 1. Dispozitiv care asigură aprinderea propergolului în motoarele rachetelor. MDN '00
etimologie:

inițiator, inițiatorisubstantiv masculin
inițiatoare, inițiatoaresubstantiv feminin
inițiator, inițiatoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care inițiază ceva, care are inițiativă într-o acțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: promotor
    • format_quote Comuniștii sînt pretutindeni inițiatorii și animatorii luptei pentru extinderea metodelor sovietice. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2238. DLRLC
    • format_quote Delavrancea nu este astfel numai creatorul poemei în proză, dar și inițiatorul așa-numitului stil colorat. VIANU, A. P. 176. DLRLC
etimologie:

inițiator, inițiatorisubstantiv masculin

  • 1. Exploziv sensibil, corp incandescent sau reactiv care dă impulsul declanșării unei explozii. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.