IȚII² (ițesc, IȚĂI -ăesc) vb. refl. Mold. = IȚI: cîte un clopot vînăt se itește din smocul frunzelor mărunte (CRG.); deasupra crengilor albe, ca de zăpadă, crucea de abia se ițește într’o sclipire (GRL.); păsărica se făcea nevăzută pe după un bolovan, de unde se ițăia și se scufunda în apă (N.-UR.).