JELANIE, JĂLANIE sf. 1 Plînset, vaiet, bocet: se făcu acolo la dînșii o plîngere și o jelanie de te luau fiori de milă (isp.); era ci-că o jălanie și o spaimă printre oameni, cum nu s’a mai pomenit (vlah.) ¶ 2 Jale: marea săptămînă a patimilor, săptămîna neagră de jelanie și pocăință (lung.) [vsl.].